Munca ta iti apartine!?

25 Jan

 

Munca ta iti apartine!?

Munca ta iti apartine!?

Munca ta iti apartine? Aceasta este intrebarea la care vreau sa raspundem cu toti, in articolul de azi de pe Inteligent Financiar.

Iar probabil ca te intrebi acum – Cum poti sa faci in asa fel incat, munca ta sa iti apartina? Sau de ce trebuie sa iti apartina munca?

Aceasta idee, reiesita din necesitatea ca munca sa imi apartina, s-a nascut in mintea mea in momentele in care completam formularul de trimitere a unei carti prin Posta, spre Bucuresti din Simleu Silvaniei.

Cineva imi cumparase cartea Convingerile oamenilor de succes.

Iar atunci realizasem in mintea mea ca, intre a fi scriitor si a fi sofer, de exemplu, exista o mare diferenta!

Munca scriitorului ii apartine, pe cand munca soferului, nu.

Scriitorul scrie o carte, intr-adevar, e o munca extenuanta care necesita multa rabdare si multa energie psihica si cognitiva.

Dar din momentul in care a terminat cartea, el o poate vinde in cate exemplare vrea, dupa bunul sau plac, pentru tot restul vietii.

Spus cu alte cuvinte, munca lui, ii apartine. Cartea o tine in mana, o multiplica in cate exemplare vrea, poate sa faca ce vrea cu ea.

Soferul pe de cealalta parte, in cazul in care nu detine propria sa firma de transporturi ci lucreaza in firma altcuiva, munca lui nu-i mai apartine.

In momentul in care termina cursa din locatia X pana in locatia Y, el nu ramane cu nimic palpabil in mana in momentele in care se intoarce acasa.

Da, intr-adevar, primeste recompensa prin forma resurselor financiare, dar munca prestata nicidecum nu ii ramane lui, ci apartine firmei in care e angajat.

Degeaba contrargumenteaza el ca munca ii apartine, ca pentru el a conduce e o pasiune, se simte pur si simplu ca-n vancata in momentele in care conduce masina, autobusul, camionul sau trenul.

Asa o fi cand vine vorba de pasiune, cand conduci pur si simplu ar trebui sa te simti ca in vacanta. Stai linistit, tot la fel de pasionat e si scriitorul in momentele in care-si desfasoara munca.

Doar ca el dupa ce isi termina munca, rezultatele muncii sale ii raman lui, se afla cu o carte a carui titlu de autor e pe numele lui.

Soferul in schimb, in momentele in care se intoarce din cursa, nu vine cu nimic acasa. Munca a fost prestata prin parcurgerea traseului, iar acum beneficiile muncii ii apartin angajatorului.

 

Unde vreau sa ajung cu aceasta comparatie dintre situatiile in care munca iti apartine si situatiile in care nu.

Resursele financiare le vei castiga intr-un numar semnificativ mai mare. doar in momentele in care muncesti pentru tine insuti!

In contradictie totala cu situatia in care muncesti pentru oricine altcineva.

Pentru ca este logic ca in momentele in care tu muncesti pentru tine insuti, esti tot tu cel care face si regulile.

Cel care stabileste cifrele.

Nu mai exista intermediari care sa-ti traseze tie cifrele si sa-ti spuna care ti-e nivelul de competente.

Esti tu cel care te depasesti pe tine, de fiecare data cand atingi o noua performanta sau un nou prag financiar.

Ca sa nu mai vorbesc de pasiune, interes si motivatie, care sunt de 3x mai intense in momentele in care muncesti pentru tine insuti, si stii ca munca ta iti apartine din momentele in care ai incetat efortul, stii ca nu mai urmeaza sa o pui la picioarele altcuiva precum o faceai inainte.

Asadar, in momentele de fata, munca ta iti apartine? Sau o prestezi, iar mai apoi o asterni la picioarele altcuiva?

Nu spun ca ar trebui sa devenim cu totii dintre noi scriitori, pentru ca aceasta este intr-adevar una dintre modalitatile in care munca ta chiar poate sa-ti apartina tie.

Dar ai inteles ideea. Cauta acele pozitii care sa se poata aplica chiar si vocatiei tale, in asa fel incat in cele din urma, munca ta sa-ti apartina!

In cazul soferului, de exemplu, in momentele in care renunta sa mai lucreze in firma altcuiva si incepe sa lucreze in propria sa firma, ar fi un bun inceput in asa fel incat munca lui incepe sa ii apartina.

Chiar daca in continuare, in momentele in care se reintoarce din cursa, el tot nu are nimic palpabil in mana (precum cartea in cazul scriitorului), macar stie ca resursele financiare reiesite tocmai din cursa prestata, intra in firma lui si nu in firma altcuiva.

Iar filosofia cand vine vorba de bani, ti-o reamintesc inca odata, doar incepand sa muncesti pentru tine insuti vei avea pe putin de vreo 3x mai multe sanse sa cumulezi resursele financiare, in comparatie cu situatia in care cea mai mare parte din productia ta, se indreapta in buzunarul patronului atunci cand muncesti pentru acesta.

Lasand banii la o parte acum si abordand independenta omului pe plan psihic si fizic, redau in continuare o mica parte din mentalitatea puternica a unui barbat adevarat.

Redau o mica parte din mentalitatea barbatului adevarat a carui unul dintre cele mai importante scopuri in viata, e acela de a cuceri independenta pe toate laturile ei.

 

Atâta timp cât tu muncești pentru altcineva și nu în propria ta afacere, munca ta aparține acelei persoane și nu îți aparține nicidecum ție!

Chiar dacă recompensele financiare îți aparțin ție, însă dacă munca ta pe care o prestezi nu îți este dedicată ție, ci este dedicată unei alte persoane, tu nu ai cum să devii în acest moment un bărbat independent..

Dragă bărbatule, care te numeșți de unul singur a fi un bărbat adevărat.. deschide-ți ochii și conștientizează pentru prima dată în viață că atâta timp cât tu muncești pentru alții, munca ta nu-ti mai aparține ție.

Ci tu te aflii la mila angajatorului care te deține!

El, angajatorul, poate să îți decidă soarta printr-o simplă pocnitură din degete, din cele mai banale motive putând să te coboare la nivele inferioare de muncă, sau în cel mai rău caz, să te concedieze!

Iar tu, bărbat adevărat ce te pretinzi că ești în timp ce muncești pentru alții, numești asta LIBERTATE?

Numești situația de a munci pentru alții, INDEPENDENȚĂ!?

Singura independență adevărată este situația în care tu îți stăpânești propriul tău destin, îți mânuiești și îți modelezi destinul după bunul tău plac și conform preciselor tale intenții.

Dacă eșți un simplu chelner sau un barista, dorește-ți ca într-o bună zi să deții propriul tău restaurant, sau propria ta cafenea.

Dacă ești un simplu șofer, dorește-ți ca într-o bună zi să deții firma ta de transporturi, indiferent că de persoane sau de marfă. Sau de ce nu.. să le deții pe amândouă! 

Dacă ești un simplu fotbalist, dorește-ți ca într-o bună zi să deții propriul tău club de fotbal!

Dacă ești un simplu profesor, dorește-ți ca într-o bună zi să deții propria ta facultate!

Dacă ești un simplu bancher, dorește-ți ca într-o bună zi să deții propria ta bancă!

 

Cartea – Arta de a deveni barbat – vei avea ocazia sa o citesti cat de curand.

Pana atunci.. gandeste-te si tu, cum poti sa manipulezi situatiile in viata ta in asa fel incat, munca ta in cele din urma sa iti apartina tie!

Sa lucrezi in propria ta firma, afacere, companie, incetand sa iti mai tii destinul (profesional cel putin) la mila celui pentru care muncesti chiar azi.

Pentru ca pozitia de a fi independent pe plan profesional si financiar, e si pozitia din care s-au strans cele mai mari bogatii cumulate vreodata in viata.

Cu respect, Taloş Darius.

 

** Daca ti-a placut acest articol, nu uita sa acorzi un Like paginii de Facebook, pentru a putea ramane in contact cu viitoarele postari de pe blog.

** Daca crezi ca acest articol poate fi folositor cuiva drag tie, nu uita sa ii dai si un Share.

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *