Munca ta iti apartine!?

25 Jan

 

Munca ta iti apartine!?

Munca ta iti apartine!?

Munca ta iti apartine? Aceasta este intrebarea la care vreau sa raspundem cu toti, in articolul de azi de pe Inteligent Financiar.

Iar probabil ca te intrebi acum – Cum poti sa faci in asa fel incat, munca ta sa iti apartina? Sau de ce trebuie sa iti apartina munca?

Aceasta idee, reiesita din necesitatea ca munca sa imi apartina, s-a nascut in mintea mea in momentele in care completam formularul de trimitere a unei carti prin Posta, spre Bucuresti, din Simleu Silvaniei.

Cineva imi cumparase cartea Convingerile oamenilor de succes.

Iar atunci realizasem in mintea mea ca, intre a fi scriitor si a fi sofer, de exemplu, exista o mare diferenta!

Munca scriitorului ii apartine, pe cand munca soferului, nu.

Scriitorul scrie o carte, intr-adevar, e o munca extenuanta care necesita multa rabdare si multa energie psihica si cognitiva.

Dar din momentul in care a terminat de scris cartea, el o poate vinde in cate exemplare vrea, dupa bunul sau plac, pentru tot restul vietii.

Spus cu alte cuvinte, munca lui, ii apartine. Cartea o tine in mana, o multiplica in cate exemplare vrea pentru a fi vanduta, poate sa faca ce vrea cu ea.

Soferul, pe de cealalta parte, in cazul in care nu detine propria sa firma de transporturi ci lucreaza in firma altcuiva, munca lui nu-i mai apartine!

In momentul in care termina cursa din locatia X pana in locatia Y, el nu ramane cu nimic palpabil in mana, in momentele in care se intoarce acasa.

Da, intr-adevar, primeste recompensele financiare pe post de salariu, dar munca prestata nicidecum nu ii apartine lui, ci apartine firmei in care e angajat.

Degeaba contrargumenteaza el ca munca lui ii apartine, ca pentru el a conduce e o adevarata pasiune, sa spunem ca se simte ca-n vancata in momentele in care conduce masina, autobusul, camionul sau trenul.

Asa o fi cand vine vorba de pasiune, cand conduci pur si simplu ar trebui sa te simti ca in vacanta.

Stai linistit, tot la fel de pasionat e si scriitorul in momentele in care-si desfasoara munca.

Doar ca scriitorul dupa ce isi termina munca, rezultatele muncii sale ii raman lui, se afla cu o carte a carui titlu de autor e pe numele lui.

Soferul in schimb, in momentele in care se intoarce acasa din cursa, nu vine cu nimic palpabil, cu ceva care sa ramana al lui pentru totdeauna!

Munca a fost prestata prin parcurgerea traseului, iar acum beneficiile muncii (banii proveniti de pe biletele de calatorie in cazul in care a condus un autobus) ii apartin angajatorului.

 

Unde vreau sa ajung cu aceasta comparatie dintre situatia in care munca iti apartine si situatia in care nu.

Resursele financiare le vei castiga intr-un numar semnificativ mai mare. doar in momentele in care muncesti pentru tine insuti!

In contradictie totala cu situatia in care muncesti pentru oricine altcineva.

Pentru ca este logic ca in momentele in care tu muncesti pentru tine insuti, esti tot tu cel care face si regulile.

Cel care stabileste cifrele.

Nu mai exista intermediari care sa-ti traseze tie cifrele si sa-ti spuna care ti-e nivelul de competenta.

Esti tu cel care te depasesti pe tine, de fiecare data cand atingi o noua performanta sau un nou prag financiar.

Ca sa nu mai vorbesc de pasiune, interes si motivatie, care sunt de 3x mai intense in momentele in care muncesti pentru tine insuti, si stii ca munca ta iti apartine,

Nicidecum in momentele in care ai terminat de muncit.. roadele muncii tale sa se transfere in contul altcuiva.

Asadar, in momentele de fata, munca ta iti apartine? Sau dupa ce ti-ai terminat de prestat munca, rezultatele ei le asterni la picioarele altcuiva?

Nu spun ca ar trebui sa devenim cu totii dintre noi scriitori, pentru ca aceasta este, intr-adevar, una dintre modalitatile in care munca ta chiar poate sa-ti apartina tie!

Dar ai inteles ideea. Cauta acele pozitii care sa se poata aplica chiar si vocatiei tale, in asa fel incat in cele din urma, munca ta sa-ti apartina!

In cazul soferului, de exemplu, in momentele in care renunta sa mai lucreze in firma altcuiva si incepe sa lucreze in propria sa firma, ar fi un bun inceput, in asa fel incat munca lui sa inceapa sa ii apartina!

Chiar daca in continuare, in momentele in care se reintoarce din cursa, el tot nu are nimic palpabil in mana (precum cartea in cazul scriitorului), macar stie ca resursele financiare reiesite tocmai din cursa prestata, intra in firma lui si nu in firma altcuiva.

Iar filosofia cand vine vorba de bani, ti-o reamintesc inca odata, doar incepand sa muncesti pentru tine insuti vei avea pe putin de vreo 3x mai multe sanse sa cumulezi resursele financiare, in comparatie cu situatia in care, cea mai mare parte din munca ta, se indreapta in buzunarul patronului atunci cand muncesti pentru acesta.

** Daca ti-a placut acest articol si daca vrei sa mai citesti o gramada de alte articole inteligente din punct de vedere financiar, nu ezita sa arunci o privire peste detaliile cartii <Filosofia Banilor!> Click <tocmai aici!>

Cu respect, <Taloş Darius.>

 

** Daca ti-a placut acest articol, nu uita sa acorzi un Like paginii de Facebook, pentru a putea ramane in contact cu viitoarele postari de pe blog.

** Daca crezi ca acest articol poate fi folositor cuiva drag tie, nu uita sa ii dai si un Share.

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *