Schimba-ti destinul financiar – Omul in cautarea sensului vietii

8 Oct

Omul-in-cautarea-sensului-vietiiDestul de intrigant, cartea care te poate invata ca – poti sa iti schimbi destinul financiar – nu este defapt o carte despre educatie financiara.

Se numeste – Omul in cautarea sensului vietii, si este scrisa de catre Viktor Frankl, supravietuitor al lagarului de concentrare Auschwitz si nu numai!

 

Scurt cuvant inanite, din Jurnalul personal.

Acum imi aduc aminte si inteleg cu adevarat replica celor care au vizitat macar pentru o singura data – Auschwitz-ul.

‘ Odata ce ai ajuns in locul acesta, iti este imposibil sa nu te bantuie incat sa revii si a doua oara ‘

Incepusem sa citesc cartea Omul in cautarea sensului vietii, de Victor Frankl, iar intre timp ce se scurgeau cuvintele din carte incepuse sa mi se revarse in memorie toate acele flashback-uri din anul I de facultate cand vizitasem lagarul.

21687629_1967192566897097_4208908282807529204_n

Fotografie personala.

Detaliile din carte sunt atat de vii si de terifiante in acelasi timp, din moment ce ai fost acolo, ai vazut baracile si camerele de gazare (vezi in imagine), literalmente, ai ocazia sa iti imaginezi in detaliu toate scenariile si suferintele prin care a trecut autorul cartii.

Iar motivul pentru care orice persoana care a vizitat macar o data Auschwitz-ul, simte nevoia sa se reintoarca, este acela de a-si reaminti inca odata cat de pretioasa este viata!

Si cat de bogata poate sa fie persoana care este libera si sanatoasa, si nu a trecut nici macar prin imaginar, prin chinurile celor ce au trait in lagar.

‘ Putini dintre detinuti au fost aceia care si-au pastrat intreaga lor libertate interioara si au ajuns la valori morale superioare, generate de suferintele lor personale.

Dar chiar si asa, numai un singur astfel de exemplu, constitue o dovada suficient de clara ca, taria interioara a omului, il poate ridica totusi pe acesta deasupra destinului sau exterior ‘

 

Voi prezenta pe scurt care este esenta acestei carti (sensul vietii pana la urma), dupa care voi relata istorisirea mea personala din momentul in care am fost convins de propria-mi soarta, ca n-am cum sa-mi schimb destinul financiar, iar apoi reconvins de catre aceasta carte, ca sunt capabil sa imi schimb destinul financiar!

 

Probabil ca una dintre acele expresii cheie, extrem de celebre si cunoscute de pe cuprinsul acestei carti, o vei regasi intocmai de pe primele pagini ale cartii.

In lagarul de concentrare, toate imprejurarile conspira in a-l face pe detinut sa isi piarda taria.

Singurul lucru care ii mai ramane detinutului este ultima dintre libertatile umane – capacitatea de a-si alege atitudinea intr-un anumit set de imprejurari date.

Asadar, putem sa ne dam seama inca de la inceputurile cartii, ca este #interiorul fiecarui om, cel care stabileste cursul destinului exterior, ci nu imprejurarile exterioare sunt cele care stabilesc in intregime care va fi soarta finala a omului.

Fiecare om este binevenit sa faca ceea ce doreste cu imprejurarile exterioare care ii sunt date, unii aleg sa supravietuiasca, altii aleg sa cedeze.

 

Reactiile sufletesti ale tovarasilor de lagar trebuie sa ne apara ca fiind mai mult decat o simpla expresie a anumitor conditii fizice si sociologice.

Chiar daca unele conditii precum lipsa de somn, hrana insuficienta si alte poveri sufletesti, pot sa ne sugereze ca detinutii erau constransi sa reactioneze intr-un anumit fel, la o ultima analiza ne devine limpede ca genul de persoana care ajungea sa devina detinutul din lagarul de concentrare, era rezultatul unei #decizii launtrice, nu doar rezultatul influentelor lagarului asupra sa.

Omul isi poate pastra demnitatea chiar si intr-un lagar de concentrare.

Dostoievski o spunea candva – Exista un singur lucru de care ma tem, sa nu fiu vrednic de suferinta mea.

Cuvintele acestea mi-au venit deseori in minte dupa ce i-am intalnit pe martirii aceia, al caror comportament in lagar, a caror suferinta si moarte au dat marturie despre faptul ca ultima noastra libertate, cea #launtrica, nu se poate pierde.

Despre ei se poate spune ca au fost vrednici de suferintele lor, modul in care le-au indurat a fost o veritabila realizare launtrica.

Tocmai aceasta #libertate spirituala – care nu ne poate fi luata – este aceea care da sens si rost vietii noastre.

 

Iar aceasta libertate spirituala, care da sens si rost vietii noastre, este subcompusa la randul ei din trei mari domenii componente.

Iar oricare dintre aceste trei domenii componente, poate sa fie acela, care este capabil sa dea sens si rost vietilor noastre!

 

Sensul numarul unu al vietii – viata activa.

Se refera la munca (denumita viata activa de catre Viktor Frankl), este acel domeniu al vietii prin intermediul caruia omul CREEAZA VALORI sau SAVARSESTEO FAPTA ANUME.

O viata activa este menita sa ii dea omului sansa de a crea valori muncind in mod creativ.

(P.S.  Nu este la intamplare ca sloganul blogului InteligentFinanciar este acela de a – crea valoare).

 

Sensul numarul doi al vietii – viata pasiva.

Este vorba despre o viata mult mai contemplativa (denumita pasiva de catre Viktor Frankl), in care omul nu creeaza, ci primeste in dar ceva de la viata, un har/o indeletnicire prin intermediul careia poate sa se bucure de FRUMOSUL din viata, sa aprecieze BINELE, sa contemple frumosul din natura sau din cultura, ori DRAGOSTEA unei alte persoane.

Conceptul de viata pasiva reprezinta bucuria de a avea sansa sa te simti implinit, contempland frumosul din viata sau bucurandu-te de arta sau de natura.

 

Despre conceptul de viata pasiva – capacitatea de a aprecia frumosul si natura.

Pe masura ce viata interioara a detinutului tindea sa devina tot mai intensa, el se bucura deopotriva de frumusetea artei si a naturii, mai mult ca niciodata.

Cuprins de farmecul lor, putea chiar sa uite uneori de imprejurarile inspaimantatoare in care se afla.

Daca ne-ar fi putut cineva zari fata in timpul calatoriei noastre de la Auschwitz spre un lagar bavarez, in vreme ce priveam, prin ferestruicile zabrelite ale vagonului-inchisoare, spre muntii Salzburgului, cu piscurile invapaiate in amurg, nu ar fi putut nicidecum crede ca acelea erau chipurile unor oameni care isi pierdusera orice speranta de viata si de libertate.

In ciuda acestui fapt, ba poate chiar datorita lui, eram furati de frumusetile naturii carora le dadusem dorul atata vreme.

De asemenea, in lagar, se prea putea ca unul dintre noi sa-i atraga atentia camaradului care muncea cot la cot cu el asupra unui rasarit de soare stralucind pe deasupra copacilor inalti ai padurilor bavareze (ca in faimoasele acuarele ale lui Durer), aceleasi paduri in care noi construiseram o enorma fabrica de munitii.

Intr-o seara, pe cand ne odihneam, obositi morti, pe podeaua baracii noastre, cu gamela de supa in mana, un tovaras de lagar dadu buzna inauntru si ne invita sa dam fuga afara pe platoul de adunare ca sa vedem minunea asfintitului.

Stand acolo, am vazut cum norii mirifici se invapaiau inspre apus si cum cerul intreg se insufletea de nori cu contururi si culori mereu schimbatoare, de la albastru metalic pana la sangeriu.

Cenusiul insingurat al baracilor mizerabile contrasta intens cu cerul invapaiat, reflectat in baltoacele de pe terenul noroios.

Intr-un tarziu, dupa o tacere graitoare, ne-am spus unul altuia – Cat de frumoasa poate fi lumea!

 

Despre conceptul de viata pasiva – capacitatea de aprecia momentele in care ai iubit, si ai fost iubit cu adevarat.

Alta data, eram la munca intr-un sant. Zorii cenusii, cenusiu si cerul de deasupra noastra, cenusie si zapada in lumina slaba a diminetii, cenusii si zdrentele in care erau investmantati camarazii mei, cenusii si fetele lor.

Stateam din nou de vorba cu sotia mea, pe tacute, ori poate ca ma straduiam sa gasesc explicatia suferintelor mele, a mortii mele lente.

Intr-un ultim protest violent impotriva deznadejdii in fata mortii iminente, am simtit cum sufletul meu strapunge bezna in care eram infasurat.

Am simtit cum transcede lumea aceea lipsita de speranta si de sens, si de undeva am auzit un ‘da’ biruitor, ca raspuns la intrebarea mea despre sensul suprem al existentei.

In chiar clipa aceea, la o casa taraneasca din departare, odihnind la orizont de parca ar fi pictata, se prinse o luminita in cenusiul acela mizerabil al norilor din Bavaria.

Et lux in tenebris lucet – Si lumina straluci in intuneric.

Sapam pamantul inghetat de mai multe ore. Gardianul trecuse pe langa mine si imi arunca o insulta, dar eu ma scufundai mai mult in dialogul cu iubita mea.

Simteam tot mai mult ca ea e de fata, ca e alaturi de mine, aveam impresia ca o puteam chiar atinge, ca as putea sa imi intind mana si sa i-o prind pe a ei.

Trairea era foarte puternica, ea era acolo. Chiar in clipa aceea, o pasare cobori in zbor tacuta si se cocota, chiar in fata mea, pe gramada de pamant pe care il scosesem din sant, uitandu-se tinta la mine.

 

Sensul numarul trei al vietii – omul poate sa gaseasca un sens in viata chiar si cand se afla in suferinta!

In acest caz este vorba despre oportunitatea si capacitatea omului de a indura cu demnitate si curaj, suferinta care i-a fost data si impusa, si pe care nu o poate inlatura.

Dar exista un scop chiar si in genul acela de viata care, fiind lipsita atat de munca creatoare, cat si de bucuria contemplarii, nu ii lasa omului decat o singura posibilitate pentru un inalt comportament moral, respectiv prin atitudinea pe care acesta o are fata de propria-i existenta restrictionata de catre forte externe.

Iar probabil ca acum oricare dintre noi, isi face alegerile personale in mintea lui, alegand cu siguranta ori viata activa in care se bucura de capacitatea de creatie, ori de viata pasiva in care se bucura de frumosul vietii sau de capacitatea de a iubi/a fi iubit.

Nici unul dintre noi nu isi doreste sa se bucure de cel de-al treilea sens al vietii.

Niciunul nu si-ar dori vreodata sa ajunga in lagar, sau sa experimenteze suferinta.

Insa ghici ce, nici unul dintre noi nu este un erou precum este Viktor Frankl!

Niciunuia dintre noi nu i-a fost dat harul de a experimenta trairile interioare si exterioare pe care le-a resimtit pe perioada in care a fost detinut in lagarele de concentrare.

In concluzie, niciunul dintre noi nu va mai avea vreodata capacitatea de a-si transpune acele experiente traite pe viu, acum pe foaie, pentru a avea oportunitatea sa lase o adevarata mostenire universala oamenilor de dupa el!

Nici unul dintre noi nu vom avea oportunitatea sa lasam o adevarata opera de arta despre #adevaratele sensuri ale vietii si ceea ce merita sa fie pretuit si apreciat in aceasta lume.

Sau cel putin, cu siguranta ca nici unul dintre noi, nu vom avea vreodata oportunitatea sa scriem despre sensul vietii, prin maniera pe care a facut-o Viktor Frankl.

 

Revenind acum din lumea cartii la realitatea moderna a zilelor noastre, iata care a fost pasajul cheie si invatatura care m-a incurajat pe mine sa realizez faptul ca indiferent de neputintele mele financiare curente, pot intr-adevar, intr-un final, sa imi schimb destinul financiar in care m-am nascut.

Provenind dintr-o familie modesta, in anul trei de facultate, la terminarea acesteia, am decis ca voi merge la munca in strainatate pentru bani, pentru a avea ocazia onorifica de a strange acel capital financiar necesar, care sa imi acorde ocazia sa imi tiparesc cele doua carti de dezvoltare personala scrise chiar pana in acest moment.

Insa, bineinteles, pe langa acest obiectiv chiar nobil as putea spune, evident ca aveam si alte obiective pentru presupusele viitoare recompense financiare pe care anticipasem eu ca le voi castiga la munca in strainatate.

Ma aflasem intr-o situatie extrem de flamanda din punct de vedere al bunurilor materiale, aflandu-ma la perioada de dupa incheierea facultatii in care in toti acesti ani am pus cultura pe primul loc, inaintea incercarii de a-mi satisface acele nevoi de baza din punct de vedere material.

Reactia socanta dupa prima mea luna petrecuta la munca in Anglia a fost urmatoarea.

Primisem primul salariu nici mai mare nici mai mic de 800 de lire!

Dintre care 375 ii dadusem pe chirie, 60 pe transport, si inca de aproximativ 200 aveam nevoie pentru mancare.

Ramasesem cu inegalabila suma de 165 de lire, dintre care din punct de vedere teoretic, ar fi trebuit sa merg la tuns, sa imi cumpar cartela la telefon, si o noua pereche de incaltaminte pentru ca venisem din tara cu una uzata deja.

Muncisem o luna intreaga de zile, trezindu-ma in fiecare zi la ora 3.20 dimineata pentru a ajunge la ora 5 la munca, iar in urmatoarele 8 ore prestand o munca chiar deloc usoara, in care eram nevoit sa stau tot timpul in picioare nepermitandu-mi-se ocazia sa ma asez jos nici macar pentru 2 secunde, pentru ca se vedea pe camera si eram sanctionat.

Muncisem o luna intreaga pentru ce!? Pentru aproape nimic!

Pentru nici mai mult de cateva zeci de lire obosite pentru ca ma trezisem in fiecare dimineata la ora 3 dimineata si imi consumam cea mai mare parte din energie, si imi pierdeam cea mai productiva parte a zilei, muncind pe podelele de la Starbucks.

Deznadajduit de propria-mi neputinta de a-mi depasi propria soarta mediocra din punct de vedere financiar, nici macar acum dupa ce am depus efortul psihic si fizic de a veni la 2000 de km departare de casa pentru a munci in strainatate pentru bani, pentru moment renuntasem la ideea de a mai deveni un om bogat!

Renuntasem la incercarea de a-mi depasi situatia mediocra din punct de vedere financiar.

Vorbisem cu mama mea la telefon si ii spusesem ca nu am alta varianta decat sa imi accept propria-mi soarta.

Daca mi-a fost destinat sa ma nasc in clasa saraca a populatiei, se pare ca indiferent care ar fi incercarile mele de a izbuti in acest sens, destinul ma va trage din nou la locul meu, predunadu-mi inca o adevarata lectie usturatoare in viata, cum ca orice as face eu in viata, nu voi putea sa ies vreodata din mediocritatea mea financiara in care m-am nascut.

Chiar si daca venisem sa muncesc in strainatate pentru lire, iar fiecare dintre acele presupuse lire castigate, valoreaza de 5 ori mai mult decat leul de acasa.

Insa degeaba valoreaza lira de 5 ori mai mult decat leul de acasa, daca dupa salariul castigat in Anglia, dupa momentul in care imi platesc chiria, mancarea si transportul, necesitatea de a merge la tuns sau de a-mi cumpara o pereche de incaltai noi, eu nu ma aflam deloc cu mai mult de vreo cateva zeci de lire puse deoparte.

Renuntasem la ideea de a mai deveni vreodata un om bogat si mi-am spus mie insumi ca voi merge inapoi acasa, imi voi lua in loc de munca cat se poate de obisnuit si voi trai o viata cat se poate de comuna a oamenilor de rand.

Din putinii bani pe care ii voi castiga, macar acestia imi vor ramane toti mie si nu voi fi nevoit sa ii cheltuiesc pe jumatate dintre ei dandu-i pe chirie.

Iar chiar daca nu voi avea oportunitatea de a ma bucura de adevaratele placeri ale vietii precum se poate bucura doar un om milionar, ma voi bucura de micile placeri ale vietii, alaturi de putinii prieteni pe care ii voi avea, si tot voi fi fericit in continuare si asa!

Apoi, la o luna distanta dupa primirea primului meu salariu in Anglia, cel de-al doilea veni in numar de 1200 de Lire.

Aflasem ca primul salariu a fost atat de mic pentru ca venisem sub statulul de emigrant, iar tot ceea ce aveam de facut este sa sun la directia fortelor de munca si sa imi schimb codul de taxa, pentru ca taxele preluate din salariul meu sa revina la normal, adica nici mai mari nici mai mici de 10% din intregul salariu.

Insa mult mai importanta decat aceasta intamplare, e ca imi adusesem aminte de o carte atat de des mentionata la cursurile facultatii de psihologie, insa pe care niciodata nu avusesem ocazia sa o citesc din lipsa de timp, pentru ca erau intotdeauna mult mai importante cartile teoretice pe care le aveam de citit pentru a trece examenele.

Cartea se numea ‘Omul in cautarea sensului vietii’ scrisa de catre Viktor Frankl, si am devorat-o pe de-a-ntregul in nu mai putin de doua zile.

Esenta cartii ti-am prezentato mai sus, exista trei sensuri ale vietii care se cheama viata activa, viata pasiva sau sensul regasit in suferinta.

Insa ideea centrala de pe intreg cuprinsul cartii care m-a impresionat atat de mult, pana la lacrimi, a fost repetitia continua de pe paginile cartii cum ca omul este capabil sa fie chiar si daca pentru scurte fragmente de timp, fericit si multumitor pentru ca traieste, chiar si intr-un lagar de concentrare!

Iar mai mult decat atat, omul este capabil sa isi schimbe destinul! Indiferent care sunt condiile sale exterioare date pentru moment.

Daca Viktor Frankl a fost capabil sa supravietuiasca multiplelor lagare de concentrare prin care a fost triat (Auschwitz inclusiv), prin intermediul unor simple principii de viata cum ar fi: intentia de a face intotdeauna bine compatriotilor sai, asteptarea continua si netagaduita de a se intoarce la fiinta iubita, indiferent ca aceasta ar mai fi fost in viata sa nu, respectiv, capacitatea lui de a se lasa calauzit de catre Dumnezeul lui (al evreilor)..

Eu, Taloş Darius, cel care traieste in anul de gratie 2017 cu atat de multe unelte si oporunitati la indemana, ma dau de ceasul mortii cum ca nu pot sa-mi schimb destinul financiar pentru simplul fapt ca desi la varsta de 23 de ani avand tot viitorul in fata, mi-a fost data o teapa financiara in Anglia si am fost dezamagit in comparatie cu raiul financiar care mi s-a promis, de dinainte de a pleca din tara in strainatate!??

Mie insumi n-am nevoie sa imi cer iertare, pentru ca daca ar fi sa fac lucrul acesta, as sari direct peste pasul acesta si as trece la treaba pentru indeplinirea tuturor obiectivelor mele!

Lucrul pe care l-am si facut deja.

Insa avand in vedere ca a fost, totodata, nu doar o carte spirituala ci si o carte religioasa in acelasi timp (Viktor Frankl a fost un psihiatru evreu (de altfel ca Freud), care ambii credeau in Dumnezeu), cred ca cele mai potrivite ar fi urmatoarele cuvinte:

Iarta-ma Doamne, pentru #descurajarea careia i-am dat voie sa isi fac loc in mintea mea, chiar si pentru moment!

 

Lectia de baza cu care am ramas de pe tot parcursul acestei carti de o bogatie nemasurabila in istoria omenirii, a fost urmatoarea – Omul este capabil sa isi schimbe destinul, indiferent care ii sunt imprejurarile exterioare date!

 

Putini dintre detinuti au fost aceia care si-au pastrat intreaga lor libertate interioara si au ajuns la valori morale superioare generate de suferintele lor personale.

Dar chiar si asa, numai un singur astfel de exemplu, constituie o dovada suficient de clara ca taria interiora a omului, il poate ridica totusi pe acesta deasupra destinului sau exterior.

Viktor Frankl, supravietuitor al lagarului de concentrare Auschwitz si nu numai.

 

** Daca ai gasit ca fiind valoros acest review de carte si experienta de viata alaturata din partea a doua a articolui, nu uita sa acorzi un Like paginii de Facebook, pentru a putea ramane in contact cu viitoarele materiale de pe blog.

P.S. Intre timp, lansez cu ocazia acestui articol si cartea blogului Inteligent Financiar – Filosofia Banilor! :)

Nu uita sa dai un Click pe imagine pentru a accesa detaliile!

19184100_723436434529294_1554870016_n

Click pe imagine pentru detalii.

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *