Cadranul banilor

21 Jun

cadranul-banilor-ghidul-tatalui-bogat-pentru-libertate-financiara_1_fullsizeCadranul banilor este oarecum a doua parte a cărţii ‘Tată bogat, tată sărac’ scrisă de Robert Kiyosaki. Un review al cărţii Tată bogat, tată sărac îl găseşti AICI.

 

‘Viaţa este mult mai importantă decât banii, dar banii sunt importanţi pentru întreţinerea ei’

 

Titlul cărţii este unul destul de sugestiv deoarece se referă la cele patru cadrane în care fiecare dintre noi acţionăm mai mult sau mai puţin, atunci când vine vorba de latura financiară vieţii. Cadranele sunt următoarele: Angajat, Liber profesionist, Patron şi Investitor. Propun să vedem în continuare o scurtă elaborare a fiecărora dintre cele patru cadrane.

 

Angajatul. Angajatul îşi câştigă banii prin păstrarea unei slujbe şi munca depusă.

Angajatul este plătit de cele mai multe ori, nu pentru serviciile sale, ci pentru timpul său. Mergi la muncă de la 8 la 4, 5 zile dacă nu 6 pe săptămână.

Tu te prefaci că munceşti, iar patronul se preface că te plăteşte.

Când te afli în cadranul Angajaţilor cel mai adesea te afli în Cursa şobolanului, mergi o lună de zile la serviciu, înainte ca să îţi primeşti salariul, statul se serveşte cu o bună parte din venitul tău deoarece el este autoritatea supremă, îţi plăteşti cheltuielile de întreţinere, rata la bancă şi de abia îţi mai rămân bani de trai până luna viitoare.

Aştepţi cu nerăbdare luna viitoare pentru un nou salariu dar ciclul se întâmplă iar şi iar.

Aceasta este Cursa şobolanului, un viciu mai distrugător al libertăţii financiare decât toate celelalte vicii puse la un loc. Imaginează-ţi un şobolan care aleargă într-una pe aceeaşi roată care se învârte iar şi iar dar nu duce nici unde.

 

Liberul profesionist.

Aici treaba se schimbă total, cel care munceşte nu se mai preface că munceşte, pentru că munceşte direct pentru el însuşi.

Dacă nu munceşte, este neinteresat sau leneş, lui îşi tăie creanga de sub picioare.

Deşi a fi un Liber profesionist este totuşi un pas înainte faţă de a fi Angajat, şi de data aceasta există în continuare o grămadă de dezavantaje. Dezavantajul major al celui Liber profesionist este faptul că cu cât îşi creşte calitatea ca şi produse sau servicii oferite clienţilor săi, tot cu atât îi creşte şi timpul personal care trebuie investit în afacere.

Este absolut normal ca odată cu creşterea calităţii serviciilor oferite să crească şi devotamentul pentru acele servicii, adică timpul pus la bătaie. A fi un Liber profesionist, am putea spune, persoana în cauză se află din nou în Cursă şobolanului.

De data aceasta nu mai vorbim de banii care nu sunt de ajuns (vezi Cursă şobolanului pentru un Angajat), ci de data aceasta este vorba de timpul care nu mai este de ajuns.

Un Liber profesionist de fiecare dată când evoluează în serviciile pe care le oferă, tot de atâtea ori va fi nevoit să asume şi mai mult timp pentru implicare.

‘Banii sunt importanţi, dar nu vreau să-mi irosesc toată viaţa muncind pentru ei’

 

Patronul.

Patronul este cel care a înţeles că timpul este cea mai importantă resursă dintre toate şi a încetat să mai fie un Liber profesionist ci a devenit Patron, adică oferă locuri de muncă şi îi lasă pe Angajaţi să muncească pentru el.

Patronul îşi gestionează o parte substanţială dintre veniturile firmei, apoi plăteşte cheltuielile de întreţinere, se plătesc impozitele autorităţii supreme, adică statului, iar ce mai rămâne, rămâne Angajaţilor.

O diferenţă capitală dintre un Angajat şi un Patron poate fi văzută prin intermediul calităţilor de lider.

Cel care stăpâneşte ştiinţa de a uni mai mulţi oameni la un loc cu ţinta de a munci pentru un scop comun – binele companiei; este pe bună dreptate merituos să încaseze substanţialul, iar cealaltă parte să fie împărţită între angajaţi.

Foarte scurt şi la subiect, va fi întotdeauna imposibil să fie pus semnul de egalitate între un lider şi un angajat, între un conducător şi un urmaş. Liderul şi conducătorul este Patronul; muncitorul şi cel care urmăreşte (follower’ul), este Angajatul.

Patronul este cel care a învăţat două lucruri extrem de importante în viaţă:

(1) cum să insufle oamenilor de rând un scop comun (acela de a munci pentru compania lui);

(2) timpul este cea mai importantă resursă dintre toate, nu mai lucrează el (vezi cadranul unui Liber profesionist), ci îi lasă pe angajaţi să lucreze pentru el).

Motto-ul preferat al patronului este următorul:

‘De ce să muncesc eu, când pot angaja pe altcineva să-mi facă treaba, mai ales când acea persoană este şi mai pricepută decât mine?’

 

Investitorul. Este ultimul menţionat dintre cadrane este şi cel mai deosebit ca importantă dintre toate.

Investitorul este cel care are simţul investiţiei, la fel cum un Patron are simţul calităţilor de lider de a face oamenii să muncească pentru el, tot la fel Investitorul are simţul investiţiei în aşa fel încât în ceea ce investeşte el, peste noapte începe să crească în valoare.

Investitorul este cel care prin investiţiile sale urmăreşte să obţină o mult mai semnificativă sumă de bani faţă de investiţia iniţială. Investitorul este cel care atunci când nimeni nu cumpără, el cumpără. Investitorul este cel care atunci când toată lumea cumpără, la rândul lui ştie că este momentul potrivit pentru a vinde.

Un investitor iscusit este cel care a cumpărat dinainte, iar atunci când majoritatea celor din neamul lui încep să îşi facă curaj să cumpere (adică piaţa ajunge la apogeu iar apoi urmează să ia o întorsătură negativă), investitorul iscusit este cel care vinde pentru că înţelege non-sensul de a mai păstra investiţia respectivă, din moment ce urmează să îşi piardă din valoare.

Poate cea mai importantă calitate a Investitorului, este calitatea de a îşi asuma riscuri:

‘Dacă vrei să te îmbogăţeşti, trebuie să înveţi să îţi asumi riscuri. Învaţă să fii un investitor’

 

Inteligenţa financiară este un concept cu care am intrat prima dată în contact prin intermediul acestei cărţi, deşi bineînţeles aspectele acestui concept au fost abordate şi în celelalte cărţi care abordează latura financiară.

Inteligenţa financiară este cea care merge mână în mână cu inteligenţa emoţională pentru că în ambele concepte este vorba despre amânarea recompensei.

Amânarea recompensei înseamnă a avea inteligenţa emoţională necesară pentru a omorî nevoia/sentimentul de a accesa recompensa imediată acum, ci de a aştepta un timp oarecare pentru ca recompensa imediată de acum, să fie una mult mai mare pe viitor.

Inteligenţa financiară înseamnă a stăpâni obiceiul de a nu cheltui puţinul pe care îl ai azi, ci de a aştepta ca acel puţin pe care îl ai azi, să devină un puţin mai mult, mâine.

Nu banii sunt cei care contează, ci fluxul acestora e cel care primează.

Poţi să ai o mare bogăţie dacă nu ai inteligenţa financiară necesară de a pune deoparte. Tot la fel cum nici cel care termină liceul sau facultatea cu nota 10 să zicem, nu îi este garantat să aibă tot succesul în viaţă; respectiv, nici cel care are foarte mulţi bani, nu înseamnă că este cel mai inteligent din punct de vedere financiar.

Tot la fel am putea zice inteligenţa financiară nu se referă neapărat doar la simplul obicei de a păstra bani, ci se referă şi la modul în care aceşti bani sunt păstraţi, şi cum lucrează pentru tine banii respectivi cu scopul de a produce alţi bani.

Iar de aici revenim înapoi la vechea poveste din ‘Tată bogat, tată sărac’: oamenii bogaţi investesc banii în rândul activelor (activele sunt acele bunuri sau proprietăţi care odată achiziţionate la rândul lor, încep să crească în valoare şi să producă alţi bani), între timp ce oamenii săraci investesc în pasive (pasivele sunt acele bunuri sau proprietăţi care odată cumpărate, nu numai că valoarea acestora nu începe să producă alţi bani la rândul lor, dar valaorea pasivelor începe să scadă).

Acesta este doar un simplu punct de vedere dar care acoperă totul, atunci când vine vorba de situaţia: ‘Oamenii bogaţi devin tot mai bogaţi, iar oamenii săraci devin tot mai săraci’.

Mi se pare normal şi îndreptăţit atâta timp cât din punct de vedere ce oamenii bogaţi investesc în active (bunuri care produc alţi bani la rândul lor); iar oamenii săraci investesc în pasive (bunuri care odată achiziţionate valoarea acestora începe să scadă), tot la fel să fie şi rezultatele obţinute pe viitor. Cum să nu devii tot mai sărac şi tot mai sărac dacă investeşti în lucruri care nu au valoare de viitor?

Motivul pentru care oamenii bogaţi devin tot mai bogaţi este pentru că au inteligenţă emoţională şi financiară.

Inteligenţă financiară pentru a economisi din puţinul pe care îl au azi.

Inteligenţă emoţională pentru a fi capabili să păstreze puţinul respectiv, pentru a deveni un puţin mai mult în ziua de mâine.

Motivul pentru care oamenii săraci devin tot mai săraci este faptul că au inteligenţă financiară puţină să chiar deloc, adică de cele mai multe ori nu economisesc nimic din venitul şi acela puţin pe care îl au.

 

În concluzie, începeţi să economisiţi. Dar nu doar să economisiţi, ci să economisiţi cu cap, pentru ca la rândul lor banii economisiţi să producă alţi bani.

Cam atât despre Cadranul banilor, ţin să precizez că alături de Tată bogat, tată sărac. au fost două cărţi care oferă sfaturi practice mult mai mult decât sfaturi filosofice.

Mai puţină filosofie şi mai multă practică cum ar veni. Pe lângă toate acestea, insight’urile din spatele cortinei cum ar fi cele despre fiecare cadran în parte, fluxul monetar când vine vorba de venituri, impozite, investiţii şi economii, dar mai presus de toate modelul de urmat şi de a investit în mod inteligent – pe care dacă îl urmezi pas cu pas aşa cum îl găseşti în carte – este imposibil să nu ieşi din Cursa şobolanului şi să te propulsezi Pista rapidă către succes.

Toate aceste concepte le puteţi găsi elaborate în detaliu pe parcursul cărţii.

Însă probabil că cea mai importantă idee cu care va rămâne oricine cine citeşte această carte, este distincţia dintre cele patru Cadrane, în care ne aflăm cu toţii mai mult sau mai puţin:

Motto-ul Angajatului este următorul: Eu mă prefac că muncesc, iar patronul se preface că mă plăteşte.

Motto-ul Liberului profesionist este următorul: Banii sunt importanţi, dar nu vreau să-mi irosesc toată viaţa muncind pentru ei.

Motto-ul Patronului este următorul: De ce să muncesc eu, când pot angaja pe altcineva să-mi facă treaba, mai ales când acea persoană este şi mai pricepută decât mine?

Motto-ul Investitorului este următorul: Dacă vrei să te îmbogăţeşti, trebuie să înveţi să îţi asumi riscuri. Învaţă să fii un investitor.

Suma contului tău bancar sau nivelul financiar al propriei tale vieţi este dat de unul dintre cele patru Cadrane în care te aflii astăzi.

 

Nu spune nimeni că un Cadran este mai bun decât celălalt.

Cel mai bun Cadran pentru tine este cel care ţi se potriveşte!

Nu putem avea cu toţii iscusinţa unui Investitor care pune la bătaie tot ceea ce are astăzi cu intenţia de a câştiga o mult mai mare recompensă mâine, pentru că nu suntem construiţi psihic, cu toţii să facem faţă acestei presiuni; la fel precum există persoane pentru care cântăreşte mult mai mult stabilitatea financiară din viaţa lor, decât o mare sumă de bani sau o mare bogăţie promisă în viitor.

Tot la fel nu putem să devenim cu toţii Patroni peste noapte, pentru că dacă ar există doar patroni nu ar mai există Angajaţi care să muncească pentru acei patroni.

Tot la fel nu mai ai nici o scuză astăzi să rămâi în continuare la nivelul de Angajat, atâta timp cât ştii ce îţi doreşti să faci, ai planul pus la bătaie şi strategia prin care doreşti să devii Liber profesionist sau poate chiar un Patron pe viitor, pentru că acum ai aflat de cele patru Cadrane ale banilor iar nimeni nu te poate ţine cu forţa la stadiul de Angajat.

Important este să ne educăm cu toţii în legătură cu fiecare dintre aceste patru Cadrane, să îl alegem pe cel care ni se potriveşte că o mănuşă pentru moment, iar prin intermediul cadranului curent să fim capabili să strângem un important capital pentru ceea ce dorim să facem pe viitor, iar încet-încet să ne îndreptăm privirile către următorul  Cadran din poziţia ierarhică a banilor.

Cartea se poate achiziţiona de AICI.

 

** Dacă ţi-a plăcut acest post, nu uita să acorzi un Like paginii de Facebook, pentru a putea rămâne în contact cu viitoarele postări de pe blog.

Cu respect, Taloş Darius.

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Salvează

Comments

comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *